Denisa Apostol, cea care semnează articolul, prin urmare jurnalistă la Wall Street, se justifică pentru gafa din titlu:
Va este foarte usor sa vorbiti in necunostinta de cauza, fetelor. Am fost si eu acolo. Eu am semnat articolul din publicatia Wall-Street, iar titlul nu imi apartine in totalitate. M-am opus folosirii termenului de haute couture, pentru ca nu am vrut sa vorbesc eronat despre un domeniu pe care nu il frecventez cu regularitate. Pentru curiozitatea voastra, am marsat pe ideea de designer accesibil (George Neagu, designer-ul accsibil) – care probabil nu suna asa de bine. Bineinteles ca am schimbat titlul acum, pentru a nu se crea si mai multe discutii – mai ales ca nu eu am venit cu ideea intercalarii termenului de haute couture – pentru ca nu s-a ajuns pana la un asa nivel in Romania. Asa ca, doamnelor care denigrati jurnalistii, macar interesati-va inainte de a arunca asemenea acuzatii. V-ati gandit macar sa ne contactati pentru a semnala o asa “grava eroare”??? Bineinteles ca nu, preferati sa va dati cu parerea pe blog. Nu vreau sa va jignesc, dar cred ca mai bine v-ati ocupa cu altceva decat comentatul aiurea. Sper ca macar am lamurit problema care va macina atata.
Eram la benzinarie, la casă, plăteam benzina evident, un pachet de Malboro Filter Plus şi o Coca Cola Light. Doamna de după casă se uita ciudat la mine:
Ea : Mă scuzaţi că mă uit aşa, dar colierul dvs … nu am mai văzut aşa ceva prin reviste, se poartă, pentru că imi place foarte mult?
Eu : Mulţumesc frumos, este croşetat de mama. Si DA se poartă ce vă place, revistele sunt sau ar trebui să fie un ghid, nu biblie.
Conform poll-ului de mai jos, 67 % dintre voi au votat Romanian Fashion Bloggers şi aşa a luat naştere RFB. Da, ştiu, e gol, dar voi reveni cum prind ceva timp liber, promit. Momentan mă chinui să organizez o şedintă foto cu miresici şi domnişoare de onoare. Oficial după acest post activitatea, comentariile şi tot ce ţine de RFB (unde am postat urgenţele deja) se mută pe blogul asociaţiei, eu nu vă pot mitui decât cu flori Les Couturiers de la Nature …
Avem deja peste 20 de membri, prin urmare putem pune moda la cale. Înainte de a crea un blog special pentru acest proiect A.B.M.R propun să votam numele acestuia sau chiar sa venim cu alte idei … Asociaţia suna ciudat, parerea mea …
Marţi seara, la petrecerea de după EXTINS, JEWEL PARTY, împreună cu DIANA BOBAR, CLAUDIU de la MAUVERT şi ALEX CONU am comis un gând: Hai să producem o asociaţie a blogurilor de modă.
A.B.M.R – asociaţia bloggerilor de modă din România
Ce ne propunem – în primul rând – membri
Ce dorim – rubrica blog de modă la premiile şi competiţiile blogosferice
Ce oferim – rămâne de dezbătut la prima adunare generală.
Cei care vor să se înscrie în asociaţie au nevoie de:
blog de modă
sau
blog personal şi de modă
sau
blog la modă
sau
mai propunem la urmatoarea adunare generală
Pentru înscrieri aveţi nevoie de un comment la acest post în care să vă exprimaţi dorinţa de aderare la ABMR (nume provizoriu până la prima adunare generală)
Acesta este un draft de propunere şi trebuie tratat ca atare, rog colegii implicaţi în acţiune sa vină şi cu alte idei.
Hai să ne unim cu toţii (am mai scris degeaba despre asta acum un an, pentru că atunci eram doar eu, Diana şi Octavian Coifan) bloggerii de modă din România.
Şi asta pentru că acum câteva săptămâni am asistant la un episod trist şi până acum câteva minute mă tot întrebam de ce … de ce eu? Acum câteva minute am citit utimul post al lui Krossfire … post la care – comments are closed …
Într-o dimineaţă am ieşit cu câinele la plimbare. În faţa blocului un cuplu ( ea cerşeşte în fiecare zi în faţa bisericii de la colţul blocului, el pare beţiv de meserie) cu un copil mic, se certau penibil de urât. Când am trecut pe langă ei, nu am putut să nu ignor copilul de câteva luni, cu hainele rupte, faţa murdară şi privirea pierdută. Mi-am continuat plimbarea etc. La întoarcere, câinele meu s-a speriat de maşinile care treceau cu viteză exagerată pe bulevard şi l-am luat în braţe, e fragil, bolnăvicios etc. Ajung în faţa blocului, cuplul era tot acolo, se certau şi mai violent, probabil el se pregatea să o bucure cu ceva pumni pe ea. Copilul nu mai era în carucior. Ei nu observaseră. Copilul se strecurase sub privirile lor (nu stiu cum naiba nu l-au vazut trecătorii, şi nu ştiu de ce naiba nu a facut nimeni nimic) şi se oprise la câţiva centimetri de stradă … bulevard … unde maşinile circulau cu viteză … Nu ştiu ce urma să se întâmple … Am fugit spre copil şi am încercat să îl iau şi pe el în braţe, al meu câine se agita cumplit în braţele mele (sper, pentru că simţea pericolul), maşinile treceau în continuare, la câţiva centimentri de noi, cu viteză MARE … Am ţipat la ei, cuplul, mama şi tatal copilului … se certau în continuare … După câteva secunde s-a trezit la realitate mama … Nici un trecător nu m-a ajutat.
Nu cred că am să uit vreodată cum m-a privit copilul în acele secunde …
Ce vină are el? Era doar la câţiva centimetri de moarte. Şi dacă nu eram eu? Era altcineva? Cine? Trecătorii?
Oare mai trăieşte? Pentru ce s-a nascut dacă toate se întâmplă pentru un motiv? Dacă data viitoare chiar îl calcă maşina? Sau în beţia lui, tatal îl confundă cu un obiect de decor şi …
Toate se întâmplă pentru un motiv, chiar şi naşterea acestui copil a cărui viaţă este permanent în pericol datorită modului de viaţă al părinţilor?
Pentru asta s-a născut? Să fie salvat de străini?
Nu ar fi fost mai bine ca naşterea lui să fie controlată? NU, e mai bine că s-a nascut şi viaţa îi este ameninţată zilnic datorită neglijenţei şi imbecilitaţii parinţilor.
… ce să mai scriu … Sunt complet lipsită de inspiraţie. Probabil m-am contaminat de la vânzătoarele din magazinele pe care trebuie să le vizitez zilele acestea (colectez piese vestimentare pentru sedinţe foto), vânzătoare care nu ştiu să completeze un proces verbal, sau dacă ştiu au nevoie de jumătate de oră pentru a tasta, scrie trei rânduri. Probabil şi de la şoferii care claxonează la modul cel mai imbecil autoturismele pe care scrie MARE – ŞCOALA, şi care evident pornesc mai greu la semafoarele defecte. Şi în mod sigur m-am contaminat şi de la bătrânele care stau pe banca de pe trotuarul din faţa blocului şi analizează politic şi incorect cerşetorii sau rudele. Sper să nu dureze mult aceasta criză …
Muzeul Naţional de Artă al României redeschide Muzeul K.H. Zambaccian, joi 20 noiembrie la orele 18.30. Sunt prezentate în totalitate cele 19 pânze aparţinând maeştrilor şcolii franceze: Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet, Laprade, Campigli. O altă noutate cu prilejul redeschiderii este sala dedicată lucrărilor de grafică semnate de personalităţi ale picturii precum Grigorescu, Tonitza, Iser, Ressu, Petraşcu, Pallady, Ştefan Dimitrescu şi Magdalena Rădulescu.
Simplu este complicat. Tind să repet des această frază şi astfel de colecţii îmi confirmă convingerea în sensul adevărat al cuvintelor. O colecţie aparent simplă, purtabilă, comodă şi accesibilă dar care ascunde detalii subtile. Mi-a creat plăcere descoperirea lor, acum câteva ore, în timpul prezentarii de modă de la Teatrul Bulandra. Detalii precum scoica restructurată sau pliurile ascunse.
LATE EDIT - am greşit titlul sau … de nu reacţionează nimeni la chestia asta faină?
În ultima vreme am survolat cu precădere în blogosfera româneasca ca într-un final de zbor să mă acomodez şi să accept tipul de oxigen specific. Până astăzi când am intrat în spaţiul Iancului, unde rămas fără OXIGEN când am descoperit cum zboară el cu balonul ….
CONCLUZIE – acesta este un exemplu de diferenţă dintre EI şi NOI. Cine întelege, ştie.
E trist totusi… cand ajungi sa vezi lucruri din astea… dupa ce vii din netul romanesc… adica… e un soc, e alta lume. Sau trecere brusca de la mahalageala de bloc… la eleganta si rafinament ….
Revenind la Botezatu, în sfârşit am găsit câteva piese bune în ultima colecţie de lengerie intimă semnată Cătălin Botezatu. Nici ideea de prezentare nu e rea, ba chiar îmi place foarte mult, bine gândită, bine compusă, bine accesorizată şi sper originală. Am spus, scris câteva piese, adică cele de mai jos, restul … încă mai sclipesc neplăcut … De bărbaţii goi şi vulnerabili care au defilat pe podium nu mai zic, scriu nimic …
Am scris toamnă 2008 pentru că mai multe detalii despre ultima colecţie a lui BOTEZATU nu există în internetul românesc la această oră, decât acest articol desăvârşit… Din păcate, nu am găsit nici în această colecţie o piesă care să îmi placă şi care să mă convingă de talentul creativ al lui Cătălin Botezatu. Premiu (un cocktail sau o bere) celui, celei care descoperă (cu link, care să poată dovedi maselor) sursa de inspiraţie pentru următoarele:
Fotografie prin excelenţă şi o idee irezistibilă. Complet fascinată de ROOM 107 m-am gândit să îi pun o simplă întrebare lui Lydon Wade, care, amabil cum sunt americanii (pentru asta îi ador) mi-a răspuns:
I fly all around the world working, lets do some work – you just need to pitch to the right people! Room 107 was a project we completely built from scratch. The set was built in my studio, all wardrobe and props were either custom made or sourced. It is important in this regard to create a balanced emotional narrative. This is achieved through specific direction of each of the subjects and elements, and even shooting them separately when necessary, so that the right combination can be realized.The project has been seen in museums in the states, along with an exibit of the top 12 USA photographers.
Mai multe detalii despre fotograful din Kansas City, MO găseşti … aici..
Nici la prezentarea ultimei colecţii George Neagu nu am reuşit să ajung ieri … se pare că ziua de 13 chiar mi-a purtat ghinion. Nu vă pot oferi decât imagini primite de la Laura Călin … George promit să mă revanşez pentru absenţă! Accesoriile Mihaelei Tarhuna au susţinut colecţia. Imagini de Dan Piersinaru.
Aceeaşi frază am repetat-o şi după prezentare. Ce altceva pot să zic? Ar trebui să fim mândri cu astfel de designeri, să îi susţinem, să îi promovăm, nu?
Nu e uşor să creezi fără buget, oricât de talentat ai fi, să creezi pentru a te încadra în standardele internaţionale. Nici nu vreau să mă gândesc de ce buget a avut nevoie Lena pentru această colecţie.
O să scriu mai multe când fac rost de mai multe fotografii, pâna atunci un mic teaser …
Revin cum am promis:
Fotografii, courtesy of Alex Conu. Many thanks Alex, many thanks.
LATE EDIT – la cerinţa adevaratului George Enache (tocmai m-a informat că nu el este sau a fost autorul comentariilor din acest post) am şters acestea care este comentarii negative la adresa Lenei Criveanu. Vă mulţumesc anticipat pentru întelegere.
Citeam interviul colegei mele Irina Markovits(dacă mi se permite să o numesc aşa, considerând meseria comuna – consultant de imagine şi culoare) şi mi-am adus aminte de prima reacţie pe care o provoacă raspunsul la întrebarea:
Cu ce te ocupi?
Sunt consultant de imagine şi culoare.
Da?
Da.
Ce culori mi se potrivesc?
Şi de fiecare dată mi-e greu să dau un raspuns concret, pentru că, e greu … procedeul de determinare a culorilor favorabile este defapt o analiză (durează minim o oră) considerată metoda ştiintifică.
Profesoara mea însă, avea raspunsuri la orice întrebare:
Dacă intri într-o încăpere şi toată lumea îţi spune că araţi foarte bine, deşi tu nu te simţi deloc în largul tău, poate chiar nu ai dormit de două nopţi, atunci înseamnă că porţi culoarea potrivită.
Dacă intri într-o încăpere şi toată lumea îţi complimentează bluza, rochia, sacoul sau geaca ( piesa pe care o porţi de la brău în sus) atunci înseamnă că porţi culoarea nepotrivită.
Valabil şi pentru bărbaţi şi pentru femei. Totul ţine şi de logică la urma urmei …
Pentru că Roisin Murphy s-a îmbrăcat de câteva ori de la Rozalb de Mura, organizatorii concertului, pe care l-a susţinut recent la Bucureşti, s-au gândit să comită afterparty la Gaia Boutique Club, cu ţinutele Rozalb de Mura, dar prezentate într-o instalaţie mai specială …. Aici au intervenit copilele talentate de la LISTE NOIRE …irezistibil de talentate:
Fetele (Ioana şi Maria) au fost extrem de amabile şi mi-au oferit câteva imagini ( în exclusivitate, pentru că nu s-a gândit nimeni să scrie despre, evident subiect neinteresant …) şi câteva cuvinte:
Ne-am gandit sa facem ceva care sa reflecte criza economica din ultimul timp, un fel de parasyte shop (magazin spontan). E o instalatie temporara facuta de Liste Noire pentru Rozalb de Mura.
Dupa doua nopti nedormite, mult scotch maro, tuburi argintii, cuttere, coca-cola light, tortilla mexicana, si alte zeci de materiale de la Bricostore.
Nu îmi permit să lipsesc de la evenimente mondene, mă ştiţi bine, cred, aşa că mâine m-am autoinvitat (am depus cerere dar nu mi-a fost aprobata) la blogtrecerea lui DE CE?
Şi nu mă duc cu poşeta goala ci cu un iaht şi nişte animatoare, poate poate aşa mituiesc bodyguarzii la intrare:
Şi dacă aşa mi se acordă intrarea, viu, în temă (niciodată nu e prea tărziu) cu această melodie dragă:
Urât cuvânt – chiloţii – dar ce e vina lui că s-a născut aşa?! Propun să îi acordăm o şansă şi să îl aducem în trend. Chiloţi, chiloţi, chiloţi, chiloţi … parcă sună mai bine, nu?
Dragul meu George Enache a experimentat cuvântul până la stadiul de sexperiment, mai jos, adică în pozele de mai jos …
Întrebat, de mine, de ce roz şi de ce această colecţie, tânărul designer a raspuns:
nu e o colectie, e un sexperiment
de ce roz? E cumva o culoare interzisa barbatilor? Stiu ca unii barbati ar vrea sa poarte roz insa nu au curaj, le propun posibilitatea de purta roz, insa nu la vedere, sau mai bine zis, cu vizor doar la persoana iubita
Detalii tehnice de reţinut:
Materialele folosite : bumbac, elastan si paspoal cu rol decorativ si de sustinere (if u know what i mean, zice George).
Banda elastica a fost inlocuită cu bumbac elastic dublat. Şi atât!
Recent, am luat parte la una dintre cele mai irezistibile (exagerările se cuvin, Cătălin Organizatorul mi-a fost coleg şi mi-e prea simpatic) petreceri mondene din Bucureşti – Kiss Fm Party – şi nu mică mi-a fost surpriza când pe scenă, în loc de o fată şi un băiat, dansau, animând tematic petrecerea, două fete … sau cel puţin aşa am crezut la prima vedere …
Deci, trend-ul din titlu se extinde lasciv şi cu repeziciune peste toate ariile şi acoperă, din păcate, suprafeţele esenţiale.
Oficial, această mişcare (şi aici mă refer la stilul abordat de animatorii masculi din cluburi) a început odată cu premiera în România a musicalului CABARET. Vezi … acilea… un mic reportaj realizat de subsemnata (ştiu, iar mi-au murit lăudătorii).
CONCLUZIE:
Mă întreb: care va fi următoarea mişcare a băieţilor de la FLAMINGO BOYS ….
Am zis că nu fac politică dar, să îmi fie cu iertare, Tăriceanu asta chiar e hăbăuc cu H mare. Am primit următoarele:
Reducerea bugetului Institutului Cultural Roman pe anul 2009 este un act anticultural al Guvernului Romaniei condus de dl. Calin Popescu Tariceanu !
Arta romaneasca are nevoie de bani pentru a se face cunoscuta in strainatate iar artistii romani trebuie sa fie prezenti in circuitele culturale internationale!
Mă tot învârt în blogosfera românească şi nu găsesc nimic interesant, doar politică, politică şi iar politică. Vă dedic urmatoarele, poate poate, deşi nu sunt generatoare de trafic …
O melodie ….
Pentru donşoare sau donşori ( se poartă şi de catre unii baieţi vaz) o poşetă by Joao Sabino …
În timp ce noi pierdem vremea pe bloguri discutând despre Obama ( nu înţeleg dilema, omenirea funcţionează pe principiul never say never, o să avem în curând şi un preşedinte gay) alţii se ocupă cu treburi serioase. De la Blegoo citire :
Îmi vedeam de treaba mea, nu încercam să fac bani cu acest blog, era, este şi va fi o pasiune, un hobby, chiar dacă iniţial se dorea a fi doar un site de prezentare. Între timp sau schimbat multe …
Dacă până în seara asta adaugam pe oricine îmi cerea la blogroll şi oricine dorea reclamă, lucrurile se schimbă pentru că m-am enervat. Rău de tot.
Mai exact:
Îmi scrie o zăludă pe nume – alinadir@divahair.ro:
“Ma numesc Alina Georgescu si sunt administratorul site-ului www.dacadaunumeleiifacreclama.ro. Va scriu acest mail pentru a va propune un schimb de link-uri intre site-ul nostru si site-ul dumneavoastra, www.roxanaradu.ro. Daca sunteti interesat va rog sa imi raspundeti la acest mesaj cu titlul si eventual descrierea site-ului dumneavoastra pentru a le posta. Astept un raspuns de la dumneavoastra”
Eu draguţă de fire zic, hai să pun link. Ea îmi scrie din nou:
“Am adaugat site-ul dvs la categoria Blog-uri. In legatura cu www.dacadaunumeleiifacreclama.ro , as dori sa fie afisat sub titlul “varza” in loc de “cum am pus eu”, care sa faca trimitere catre www.dacadaunumeleiifacreclama.ro”
MARE tupeu MARE! În fine îi scriu frumos cum că dacă mai are alte condiţii şi termeni de participare putem încheia un contract etc. Ea îmi raspunde:
“In primul email v-am propus un schimb de link-uri, dar nu v-am dat detaliile cu care sa afisati site-ul www.dacadaunumeleiifacreclama.ro, pentru ca ma asteptam si la un refuz din partea dvs. Asadar, nu am mai vrut sa mai incarc emailul cu faptul ca doream ca titlul sa fii “varza” şi mai aiureste cu altele dupa care încheie:
“Nu imi dau seama unde este neintelegerea, dar daca mai aveti nelamuriri, anuntati-ma. Pana una alta, daca nu doriti sa schimbati titlul din “varza” in “ce am pus eu” si link-ul din www.dacadaunumeleiifacreclama.ropagini_recomandate_Blog-uri_12.html in www.dacadaunumeleiifacreclama.ro , atunci nu mai dorim un schimb de link-uri, deoarece nu e avantajos.”
Poftim educatie … Zăluda crede că oi fi vreo fufa care … nici nu vreau sa mă mai gândesc. În fine, nu oi fi eu cea mai cea mai dar pot să mă laud (pentru ca trafic.ro nu accepta să mă lase la ei un gradina) cu:
CONCLUZIE:
Din această seară citire nu mai pun decât preteni la blogroll şi nu mai fac reclamă gratuită nimanui. Punct.
1. nu poci să pun filmuleţu acilea să vedeţi şi voi ci am făcut … că aşa nu mă lasă trilulilu … de gronţos ce e (îmi dă eroare peste erori) … dar îl puteţi videa …. acilea…
2. dacă nu înţelegi nic …acilea …. afli di undi a pornit totu … în care pozâţie mai ales, ci şâ cum etc ….
2. dacă îţi place muzica tre să simţi cu adevărat toate consoanele şi vocalele, ce farmec ar mai avea dacă nu auzi tot?
3. eşti în trafic, claxoane, înjurături, poliţişti … închizi geamul şi dai la maxim volumul
4. eşti tot în trafic, feţe posomorâte în stânga, feţe posomorâte în dreapta. De ce ? Tot în trafic rămâi, ce rost are să stai bleg ? Mai bine dai muzica la maxim!
5. balada lui Porumbescu se simte cu adevărat la volum maxim
6. eşti la semafor, în maşină evident, şi un mucos leşinat sau un libidinos asudat te acostează – îmi dai şi mie nr tău pisi? Tu răspunzi: Nu mota! ( mota prescurtarea de la motan … cine ştie cunoaşte) … închizi geamu şi dai volumul la maxim!
Cam astea ar fi, dacă mai găsesc altele revin. Dacă scormoniţi altele vă rog nu vă jenaţi să mă informaţi!
… mai ales unu cu Răpirea din Serai … cum are proprietara mea … deşi rama este superbă …
… instalezi hârtii desenate … de tine … pe mine mă fascinează sculpturile lui Rodin şi le-am mazgâlit pe aceste foi … mai bine decât Răpirea din Serai … zic …
Am vrut să scriu despre, dar mi-a luat-o înainte Zâna Urzicuţă … acilea … Şi cum a spus, scris mult mai bine decât aş fi spus, scris eu vă recomand şi vă ameninţ să citiţi articolul ei. Multumesc.
Stil înseamnă să fii îndeajuns de sigur pe tine încât să poţi purta un sac fără să ţii cont de opiniile celor din jur şi aluziile, concluziile la ţinuta ta. Stil înseamnă să porţi ceea ce îţi place. Stil înseamnă să porţi ceea ce ţi se potriveşte, corelat cu trăsăturile naturale (culoarea naturală a părului, culoarea ochilor şi tipul de ten) şi forma corpului. Stil înseamnă să ai curajul să experimentezi ţinute atipice conjuncturilor stereotipice. Stil înseamnă să ţii cont de tendinţe în limita bunului simţ estetic. Stil înseamnă piese vestimentare ieftine. Stil îmseamnă piese vestimentare scumpe. Stil înseamnă să ai personalitate. Stil înseamnă ATITUDINE.
Stil nu înseamnă LOGO MARE. Stil nu înseamnă imitaţii dupa LOGO MARE sau ORIGINAL. Stil nu înseamnă cantitate în loc de calitate. Stil nu înseama să fii în tendinţe. Stil nu înseamnă să mergi la shopping. Stil nu înseamnă să cumperi pentru că nu ai altceva mai bun de facut cu banii. Stil nu înseamna blana naturală. Stil nu înseamnă SCUMP sau exagerat de SCUMP. Stil nu înseamna aroganţă vestimentară.
Am avut o aventură …
noiembrie 6, 2008 by R.R
1. nu poci să pun filmuleţu acilea să vedeţi şi voi ci am făcut … că aşa nu mă lasă trilulilu … de gronţos ce e (îmi dă eroare peste erori) … dar îl puteţi videa …. acilea…
2. dacă nu înţelegi nic …acilea …. afli di undi a pornit totu … în care pozâţie mai ales, ci şâ cum etc ….
3. şi dacă tot nu înţelegi nic … aşa…., …. aşa …. , ….aşa…. şi ….. aşa…… arată golanii
4. restul vi-l zâc altă dată ….
5 XXX
update:
Postat in fără categorie | Tagged rasboiu commenturillor | 19 Comentarii »